1. Speța-model

Pentru a separa problema juridică de situația oricărei persoane concrete, vom folosi următoarea speță ipotetică:

Întrebarea nu este dacă perioada dintre divorț și recăsătorire poate fi considerată căsătorie. Evident, nu poate. Întrebarea este alta:

Ce efect produce divorțul asupra celor peste 15 ani de căsătorie deja realizați cu exact persoana care ulterior decedează, dacă la data decesului cei doi sunt din nou soți?

2. Ce cere în prezent legea moldovenească pentru pensia de urmaș?

Pagina oficială a Casei Naționale de Asigurări Sociale – Pensie de urmaș reproduce condiția relevantă din art. 25 al Legii nr. 156/1998: soțul supraviețuitor poate beneficia dacă, la momentul decesului întreținătorului sau în cursul celor 5 ani ulteriori, a atins vârsta de pensionare ori se află în situația de dizabilitate prevăzută de lege, „a avut cel puțin 15 ani de căsătorie cu persoana decedată” și nu s-a recăsătorit.

În speța noastră, persoana decedată este deja pensionar pentru limită de vârstă. Prin urmare, discuția privind stagiul necesar defunctului nu mai este punctul dificil al cazului. Centrul analizei devine condiția matrimonială.

Relevant este și faptul că lista oficială CNAS a documentelor cere, între altele, documentul de stare civilă care confirmă decesul și documentul care confirmă căsătoria. Lista nu introduce o categorie separată de act denumită „dovada unei căsătorii neîntrerupte timp de 15 ani”.

3. Ce NU spune art. 25?

În forma publicată de CNAS și reprodusă constant de instanțele moldovenești, condiția este „a avut cel puțin 15 ani de căsătorie cu persoana decedată”. Textul nu conține, în mod expres, niciuna dintre următoarele formule:

• „15 ani neîntrerupți”;
• „15 ani consecutivi”;
• „15 ani imediat anterior decesului”;
• „ultima căsătorie trebuie să fi durat 15 ani”;
• „căsătoria existentă la data decesului trebuie să aibă o durată de 15 ani”;
• „divorțul anulează durata unei căsătorii anterioare cu aceeași persoană”.

Curtea Supremă de Justiție reproduce aceeași formulare în jurisprudența recentă. De exemplu, în dosarul nr. 3ra-626/23, soluționat la 20 noiembrie 2024, CSJ citează art. 25 alin. (1) lit. b) în aceiași termeni. Hotărârea poate fi consultată pe
portalul oficial al Curții Supreme de Justiție. Acea cauză privește alte probleme ale pensiei de urmaș și nu soluționează ipoteza recăsătoririi acelorași persoane, dar confirmă textul normativ folosit de instanță.

4. Divorțul încetează căsătoria. Dar șterge cei 15 ani deja realizați?

Aici trebuie evitate două extreme.

Prima: ar fi greșit să spunem că divorțul „nu produce niciun efect”. Produce un efect esențial: prima căsătorie încetează. Dacă unul dintre foștii soți ar fi decedat în perioada în care cei doi erau divorțați, celălalt nu ar fi fost soț supraviețuitor.

A doua: din faptul că o căsătorie a încetat nu rezultă automat că durata ei istorică dispare ori că anii respectivi devin juridic inexistenți.

În speța-model:

Prin urmare, chiar înainte de a discuta despre „cumularea” celor două căsătorii, prima perioadă este deja suficientă matematic pentru pragul legal.

5. Codul familiei oferă un indiciu sistematic important

Codul familiei al Republicii Moldova demonstrează că durata unei căsătorii poate continua să fie juridic relevantă după divorț. Art. 83 lit. e) permite, în anumite condiții, fostului soț care necesită sprijin material și atinge vârsta de pensionare în cel mult 5 ani de la divorț să solicite întreținere dacă soții au fost căsătoriți cel puțin 15 ani.
Textul actual poate fi consultat în
Codul familiei – versiunea publicată pe legis.md.

Această normă nu este o regulă despre pensia de urmaș și nu poate fi aplicată mecanic art. 25 din Legea pensiilor. Ea este însă relevantă ca argument sistematic: dreptul moldovenesc nu tratează divorțul ca pe un eveniment care face să dispară durata unei căsătorii deja încheiate. Dimpotrivă, într-un alt domeniu, legiuitorul leagă expres efecte ulterioare divorțului de faptul că acea căsătorie a durat cel puțin 15 ani. Acest lucru face mai dificilă o interpretare potrivit căreia, pentru pensia de urmaș, divorțul ar „reseta contorul la zero” în lipsa unui text care să prevadă acest efect.

6. Analiza doctrinară a lui Tudor Capsa: exact problema mai multor căsătorii între aceleași persoane

Un element deosebit de important este studiul publicat în 2021 de Tudor Capsa, doctor în drept și conferențiar, intitulat „Analiza Legii Republicii Moldova cu privire la acordarea indemnizației în cazul decesului unuia dintre soți”, apărut în revista „Supremația Dreptului”. Studiul își propune explicit analiza legislației de asigurări sociale și securitate socială și aplicarea ei practică. DOI:
10.52388/2345-1971.2021.1.13. Trebuie subliniat că studiul lui Capsa analizează indemnizația în cazul decesului unuia dintre soți, reglementată prin Legea nr. 156/2019, nu pensia de urmaș din art. 24–27 ale Legii nr. 156/1998. Sunt prestații juridice distincte. Valoarea studiului pentru problema noastră este doctrinară și sistematică, deoarece și Legea nr. 156/2019 folosește pragul de 15 ani de căsătorie.

Capsa observă în mod expres că legiuitorul nu a condiționat clar și neechivoc existența unei singure căsătorii neîntrerupte timp de 15 ani cu persoana decedată. Mai mult, el consideră posibilă, logic și teoretic, realizarea celor 15 ani prin două sau chiar mai multe căsătorii legal încheiate între aceleași persoane, dacă după divorțurile dintre ele nu au existat căsătorii cu persoane terțe.

Aceasta este mai mult decât are nevoie speța noastră. În ipoteza 2006–2022, prima căsătorie singură depășește deja 15 ani; nu este necesară „lipirea” a 14 ani cu 2 ani, de exemplu.

Autorul mai arată că, pentru evitarea interpretărilor contradictorii, ar fi utilă o interpretare oficială a dispozițiilor respective. Așadar, studiul nu pretinde existența unei reguli oficiale care ar tranșa definitiv problema; dimpotrivă, constată tocmai lipsa unei formulări exprese privind continuitatea.

7. Convenția de la Haga din 1970 și dreptul de a se recăsători

Capsa își susține raționamentul și prin Convenția de la Haga din 1 iunie 1970 privind recunoașterea divorțurilor și separărilor de corp. Republica Moldova a aderat la această convenție la 10 octombrie 2011, iar pentru Moldova ea a intrat în vigoare la 9 decembrie 2011, potrivit tabelului oficial de stare al Conferinței de la Haga. Art. 11 al Convenției consacră ideea că un stat obligat să recunoască divorțul nu poate împiedica recăsătorirea unuia dintre foștii soți numai pentru motivul că legea altui stat nu recunoaște divorțul. Textul convenției poate fi consultat pe site-ul oficial HCCH.

Convenția nu spune că perioadele matrimoniale trebuie cumulate pentru pensia de urmaș. Ea este relevantă într-un sens mai limitat: confirmă că divorțul și recăsătorirea sunt instituții juridice succesive perfect compatibile, iar recăsătorirea acelorași persoane nu este tratată ca o anomalie juridică.

8. „Soț supraviețuitor” și „15 ani de căsătorie” sunt două fapte care pot fi probate separat

Un mod foarte clar de a vedea problema este prin actele de stare civilă.

Actul de divorț nu contrazice dovada celor peste 15 ani. Din contră, fixează momentul în care prima căsătorie s-a încheiat și, implicit, permite determinarea exactă a duratei ei. Actul celei de-a doua căsătorii nu „anulează” juridic divorțul. El creează o nouă căsătorie între aceleași persoane și face ca, la data decesului, persoana rămasă în viață să fie din nou soț.

9. Care ar fi argumentul cel mai puternic al CNAS pentru respingere?

Pentru un studiu serios trebuie formulată și poziția contrară cât mai corect. CNAS ar putea susține că expresia „soțul supraviețuitor care a avut cel puțin 15 ani de căsătorie” trebuie citită ca un tot unitar și că durata de 15 ani trebuie să aparțină tocmai căsătoriei din care rezultă calitatea de soț supraviețuitor la data decesului. În speța noastră, aceasta ar fi căsătoria începută în 2024.

Această interpretare nu este absurdă și nu poate fi exclusă doar pentru că nu ne place rezultatul. Problema sa este temeiul textual: legea nu spune „ultima căsătorie”, „căsătoria în vigoare la data decesului” sau „neîntrerupt”.

Într-un eventual litigiu, întrebarea centrală ar deveni astfel:

Din ce dispoziție legală rezultă că divorțul face irelevanți, pentru art. 25, cei peste 15 ani de căsătorie deja realizați cu aceeași persoană decedată?

Până la identificarea unei norme ori a unei hotărâri obligatorii care să prevadă un asemenea efect, interpretarea restrictivă rămâne o interpretare ce trebuie argumentată, nu o consecință expresă a textului.

10. Ce urmărește, în general, o durată minimă a căsătoriei?

Dreptul comparat este util nu pentru a importa automat soluții străine în Moldova, ci pentru a înțelege funcția juridică a pragurilor de durată.

Germania: prag de un an și prezumția de „căsătorie pentru prestație”

Deutsche Rentenversicherung explică oficial că, pentru căsătoriile încheiate după 1 ianuarie 2002, pensia de văduv/văduvă este, în principiu, condiționată de o durată minimă de un an. Dacă soțul moare înainte de împlinirea anului, sistemul pornește de la prezumția unei Versorgungsehe, adică o căsătorie încheiată în perspectiva unui deces apropiat pentru a crea dreptul la pensie de urmaș. Prezumția poate fi răsturnată, de exemplu în cazul unui deces accidental.
Sursa oficială: Deutsche Rentenversicherung – Mindestdauer der Ehe.

Aici scopul duratei minime este explicit anti-abuz: separarea unei relații matrimoniale obișnuite de o căsătorie foarte scurtă, posibil orientată predominant spre obținerea prestației.

Statele Unite: 9 luni pentru soț, 10 ani pentru fostul soț

Social Security Administration arată că, în regula generală, soțul supraviețuitor trebuie să fi fost căsătorit cel puțin 9 luni înainte de deces, iar un fost soț poate fi eligibil în anumite condiții dacă mariajul a durat cel puțin 10 ani. Sursa oficială:
U.S. Social Security Administration – Survivor benefits eligibility.

Exemplul american arată încă ceva: durata unei căsătorii poate rămâne juridic relevantă chiar după divorț, atunci când legea decide să lege de ea anumite drepturi de securitate socială.

România: pragul de 15 ani există și în legea actuală

Art. 75 din Legea română nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii prevede pensia de urmaș pe viață la vârsta standard dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani; pentru o durată între 10 și 15 ani, cuantumul se diminuează gradual. Textul oficial:
Portalul Legislativ al României – Legea nr. 360/2023. Acest model sugerează că pragul de 15 ani poate fi folosit drept criteriu de intensitate și durată a solidarității matrimoniale, nu doar ca un simplu test formal „câte zile au trecut de la ultimul certificat de căsătorie”.

Uniunea Europeană: legiuitorul poate diferenția în funcție de momentul și durata căsătoriei

În cauzele conexate C-116/21 P–C-118/21 P și C-138/21 P, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat pensia de urmaș a soților foștilor funcționari UE: statutul cerea un an de căsătorie în anumite situații și cinci ani dacă mariajul fusese încheiat după încetarea activității funcționarului. Curtea a examinat diferența prin prisma egalității și a obiectivului urmărit de legiuitor.
Hotărârea: CJUE, 14 iulie 2022, cauzele conexate C-116/21 P și altele.

Concluzia comparativă este modestă, dar utilă: atunci când statele sau sistemele supranaționale vor ca durata să fie legată de o perioadă precisă ori de un anumit moment juridic, acest lucru este de regulă formulat explicit.

11. Testul scopului legii aplicat speței

Dacă privim pragul de 15 ani ca pe un instrument de protejare a unei solidarități matrimoniale reale și de evitare a unor căsătorii oportuniste de foarte scurtă durată, speța-model nu pare să contravină acestui scop:

• aceleași două persoane au fost căsătorite peste 15 ani înainte de divorț;
• perioada de divorț nu este pretinsă ca perioadă de căsătorie;
• recăsătorirea are loc tot între aceleași două persoane;
• la data decesului există din nou o căsătorie valabilă;
• prima căsătorie depășește singură pragul legal.

Prin urmare, ipoteza nu seamănă cu situația pe care sistemele de tip german încearcă să o evite: căsătoria foarte scurtă, încheiată în apropierea previzibilă a decesului pentru dobândirea unei prestații.

12. Problema sintagmei „nu s-a recăsătorit”

Art. 25 al Legii nr. 156/1998 conține și condiția „nu s-a recăsătorit”. Textul nu adaugă expres cuvintele „după deces”. În limbajul obișnuit al pensiilor de urmaș, recăsătorirea este însă în mod normal analizată ca schimbare a statutului văduvului/văduvei după nașterea dreptului. În speța noastră, a doua căsătorie nu este cu o terță persoană, ci tocmai cu persoana care ulterior decedează și care îi conferă solicitantului calitatea de soț supraviețuitor.

Nu am identificat o hotărâre moldovenească obligatorie care să stabilească expres ce efect are, pentru această sintagmă, recăsătorirea cu aceeași persoană înainte de deces. Din acest motiv, studiul nu prezintă problema ca fiind definitiv tranșată.

Ca interpretare sistematică, ar fi dificil ca aceeași căsătorie din 2024 să fie considerată simultan necesară pentru calitatea de soț supraviețuitor și, fără un text mai clar, motiv autonom de excludere pentru faptul că reprezintă o „recăsătorire” cu viitorul defunct. Tocmai acesta este unul dintre punctele care ar beneficia de o clarificare oficială.

13. Cetățenia și domiciliul: o modificare importantă din 2019

Această problemă merită tratată separat deoarece textele mai vechi ale Legii nr. 156/1998 pot induce în eroare.

Până la sfârșitul anului 2018, art. 2 alin. (1) lega dreptul la pensie de domiciliul în Republica Moldova. Prin
Legea nr. 258/2018, Parlamentul a eliminat expres din art. 2 sintagma „domiciliată în Republica Moldova”, cu efect de la 1 ianuarie 2019. Aceeași lege a rescris art. 36 și a prevăzut expres că persoana care și-a stabilit domiciliul în străinătate are dreptul la pensie în condițiile Legii nr. 156/1998. Pentru persoanele aflate peste hotare există reguli privind certificatul de viață.

CNAS publică în prezent instrucțiuni privind certificatul de viață, inclusiv regula prezentării periodice în situațiile aplicabile.

14. Ce spune jurisprudența moldovenească despre scopul pensiei de urmaș?

În jurisprudența recentă privind art. 24–26, Curtea Supremă de Justiție a arătat că sistemul asigurărilor sociale intervine pentru a asigura copiilor și/sau soțului mijloace materiale după decesul susținătorului și a legat reforma sistemului de obiective precum echitatea, sustenabilitatea și asigurarea unui trai decent.

Exemple de jurisprudență oficială:
CSJ, dosar 3ra-626/23, 20.11.2024 și CSJ, dosar 3ra-288/24, 20.11.2024. Aceste cauze nu privesc două căsătorii succesive între aceleași persoane, dar sunt utile pentru contextul și finalitatea prestației.

Un document guvernamental privind politica sistemului de pensii amintește, la rândul său, principiile egalității, contributivității, echității și sustenabilității, reproducând condiția art. 25 privind cei 15 ani de căsătorie. Documentul poate fi consultat aici.

15. Cum ar trebui formulată juridic cererea?

Într-un caz real, argumentul ar fi mai curat dacă solicitantul nu ar porni de la o teorie complicată a „cumulării” celor două căsătorii, atunci când prima căsătorie singură depășește 15 ani. Afirmația factuală esențială poate fi mult mai simplă:

Apoi se anexează actele care demonstrează fiecare fapt. Dacă autoritatea consideră că perioada primei căsătorii nu poate fi luată în calcul, devine important ca refuzul să precizeze concret norma și raționamentul juridic pe care se întemeiază această excludere.

16. Argumente pro și contra, puse față în față

17. Concluzia studiului

Din analiza literală, sistematică și teleologică rezultă argumente puternice în favoarea luării în considerare a perioadei matrimoniale anterioare dintre aceleași persoane.

În speța în care prima căsătorie a durat din 2006 până în 2022, condiția factuală de minimum 15 ani este deja realizată înainte de divorț. Divorțul încetează prima căsătorie și exclude din calcul perioada 2022–2024; nu a fost identificată însă o dispoziție care să prevadă că divorțul transformă cei peste 15 ani deja realizați cu aceeași persoană în ani juridic irelevanți pentru art. 25.

Recăsătorirea din 2024 are un alt efect: la data decesului, solicitantul este din nou soțul persoanei decedate. Astfel, cele două fapte cerute de norma analizată pot coexista: calitatea de soț supraviețuitor la deces și existența unei perioade de peste 15 ani de căsătorie cu exact aceeași persoană.

Analiza doctrinară a lui Tudor Capsa merge chiar mai departe, considerând posibilă, în materia indemnizației reglementate de Legea nr. 156/2019, însumarea mai multor căsătorii între aceleași persoane, în lipsa căsătoriilor intermediare cu terți. Tot el observă însă că ar fi utilă o interpretare oficială tocmai pentru evitarea practicilor contradictorii.

18. Propunere de clarificare legislativă

Pentru eliminarea litigiilor, legiuitorul ar putea preciza expres una dintre cele două variante:

Varianta cumulativă: „La calcularea duratei căsătoriei se însumează perioadele căsătoriilor legal încheiate între aceleași persoane.”

Varianta restrictivă: „Durata de 15 ani trebuie realizată neîntrerupt în căsătoria existentă la data decesului.”

În prezent, tocmai absența unei asemenea precizări generează problema de interpretare.

19. Testul situațiilor-limită: ce rezultate produce interpretarea restrictivă?

O metodă utilă de verificare a unei interpretări juridice este aplicarea ei unor situații-limită. Nu pentru a înlocui textul legii prin argumente de oportunitate, ci pentru a vedea dacă rezultatul obținut rămâne compatibil cu formularea și cu scopul normei.

În cazul art. 25 din Legea nr. 156/1998, interpretarea restrictivă ar presupune că cei 15 ani trebuie realizați exclusiv în căsătoria existentă la data decesului, iar orice căsătorie anterioară dintre aceleași persoane ar deveni irelevantă.

Dacă s-ar aplica interpretarea restrictivă, rezultatul ar fi următorul:

Rezultatul este cel puțin dificil de explicat din perspectiva scopului unui prag matrimonial. În primul caz, 26 de ani de căsătorie sunt suficienți. În al doilea caz, 34 de ani de căsătorie legală cu exact aceeași persoană ar deveni insuficienți doar pentru că între cele două perioade a existat un divorț. Cu alte cuvinte, interpretarea restrictivă ar putea conduce la situația în care o persoană care a fost căsătorită cu defunctul timp de 34 de ani să fie tratată mai puțin favorabil decât o persoană care a fost căsătorită cu acesta timp de numai 15 ani și o zi.

Desigur, acest argument nu demonstrează singur că perioadele trebuie în mod obligatoriu cumulate. El demonstrează însă că interpretarea restrictivă trebuie justificată printr-un temei normativ suficient de clar, deoarece produce diferențe de tratament greu de explicat exclusiv prin scopul social al pensiei de urmaș.

Dificultatea este cu atât mai mare cu cât textul art. 25 nu utilizează formule precum „ultima căsătorie”, „căsătoria existentă la data decesului trebuie să fi durat 15 ani”, „15 ani consecutivi” sau „15 ani neîntrerupți”.

În lipsa unei asemenea precizări, exemplul de mai sus întărește argumentul potrivit căruia expresia „a avut cel puțin 15 ani de căsătorie cu persoana decedată” poate fi citită în sensul său factual și istoric: durata relației matrimoniale juridice dintre aceleași două persoane, nu exclusiv vechimea ultimului act de căsătorie.

Bibliografie și surse

1. Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, Pensie de urmaș:
   cnas.gov.md.
2. Legea Republicii Moldova nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii – baza normativă a pensiei de urmaș; forma actuală trebuie verificată în Registrul de stat al actelor juridice:
   legis.md.
3. Legea nr. 258/2018 pentru modificarea Legii nr. 156/1998 – eliminarea condiției generale privind domiciliul în Republica Moldova și rescrierea art. 36 privind plata pensiei persoanelor domiciliate în străinătate:
   text oficial.
4. Codul familiei al Republicii Moldova, art. 83–85:
   text oficial.
5. Legea nr. 156/2019 cu privire la acordarea indemnizației în cazul decesului unuia dintre soți și Hotărârea Guvernului nr. 712/2019 privind modul de acordare; informații actuale CNAS:
   CNAS – Indemnizația în cazul decesului unuia dintre soți.
6. Tudor Capsa, Analiza Legii Republicii Moldova cu privire la acordarea indemnizației în cazul decesului unuia dintre soți, „Supremația Dreptului”, nr. 1/2021, DOI:
   10.52388/2345-1971.2021.1.13.
7. Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova, dosarul nr. 3ra-626/23, 20 noiembrie 2024:
   hotărârea.
8. Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova, dosarul nr. 3ra-288/24, 20 noiembrie 2024:
   hotărârea.
9. HCCH, Convenția din 1 iunie 1970 privind recunoașterea divorțurilor și separărilor de corp:
   textul Convenției;
   statutul Republicii Moldova.
10. Deutsche Rentenversicherung, Mindestdauer der Ehe, 29 februarie 2024:
    sursa oficială.
11. U.S. Social Security Administration, Who can get Survivor benefits:
    ssa.gov.
12. România, Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, art. 73–79:
    Portalul Legislativ.
13. Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Hotărârea din 14 iulie 2022, cauzele conexate C-116/21 P–C-118/21 P și C-138/21 P:
    EUR-Lex.
14. CNAS, Certificatul de viață:
    cnas.gov.md.
15. Guvernul Republicii Moldova, material privind politica sistemului de pensii și art. 25 al Legii nr. 156/1998:
    document PDF.